SPIA

Investigatori celebri: Eugene Francois Vidocq

11 august 2020
Investigatorul privat Eugene Francois Vidocq

În Vechiul Testament, Moise trimite 12 oameni să cerceteze Țara Canaanului, pentru a vedea dacă e un loc potrivit pentru a fi casa poporului israelit, care, după exodul din Egiptul Antic, se afla în pustiu. Au fost aceștia primii investigatori privați? Cel mai probabil, nu. Nevoia oamenilor de a afla adevărul există de mii și mii de ani, fie că l-au descoperit pe cont propriu, fie că au trimis alți semeni să cerceteze pentru ei.

O dovadă scrisă, însă, avem abia în anul 1833, când Eugene Francois Vidocq înființează prima agenție de investigatori privați.

Francezul, care a trăit în perioada 24 iulie 1775 – 11 mai 1857, a avut o viață agitată, în care furturile, duelurile, dezertările din armată, evadările din închisoare și numeroase relații amoroase s-au împletit în ritm alert încă de la o vârstă fragedă. Mai exact, la 13 ani este trimis la închisoare pentru prima oară, într-o încercare a tatălui său de a-l speria și potoli, după ce băiatul a furat de la părinții săi. Planul nu a funcționat, iar în următorii 20 de ani, cazierul lui Eugene Francois Vidocq se îmbogățește constant.

La 34 de ani, francezul este arestat din nou, dar de data aceasta decide că a venit momentul unei schimbări. Se oferă ca informator pentru Poliție și merge din închisoare în închisoare, unde se împrietenește cu deținuții, află informații despre crimele nerezolvate și ajută Poliția să afle adevărul. După aproape 2 ani, perioadă despre care scrie că Nici măcar portarii sau paznicii nu și-au dat seama de misiunea ce îmi fusese încredințată*, este scos din închisoare printr-o evadare simulată și continuă să lucreze sub acoperire, ca informator al Poliției.

În 1811, Vidocq înființează Brigade de la Sûreté – o unitate formată din civili, care în octombrie 1812 este recunoscută oficial și devine parte din Poliție, sub conducerea fostului informator. Mai mult decât atât, pe 17 decembrie 1813, Napoleon Bonaparte semnează un decret care transformă  fosta unitate de civili într-o forță națională de securitate, numită Sûreté Nationale.

Sûreté s-a dezvoltat și a ajuns de la 8 la peste 30 de angajați și colaboratori, toți foști criminali, ca și fondatorul său. Obțineau informații de la alți infractori, se deghizau, lucrau sub acoperire, făceau arestări, supravegheau, asistau comisarii de Poliție la percheziții, căutări sau arestări și chiar patrulau pe străzi pentru a asigura ordinea.

După demisia lui Vidocq din 15 noiembrie 1832, Sûreté a fost dizolvată și apoi reînființată cu agenți ale căror caziere erau complet curate.

În 1833, francezul fondează Le Bureau des Renseignements (Biroul de Informații), considerată a fi prima agenție de investigatori privați și care acționa ca un mix între investigație și poliție privată. Cei 11 investigatori erau angajați de oameni de afaceri sau de simpli cetățeni pentru a cerceta sau dovedi fraude și escrocherii financiare. Metodele folosite nu erau întotdeauna în limita legii, motiv pentru care Vidocq a avut constant probleme cu Poliția.

În Franța, importanța muncii lui Eugene Francois Vidocq nu a fost recunoscută o lungă perioadă de timp din cauza trecutului său infracțional extrem de bogat și a metodelor sale uneori ilegale. În ziua de astăzi, însă, francezul este considerat părintele crimonologiei moderne.

Evidența cercetărilor, criminologia și balistica în domeniul cercetării penale îi aparțin. Mulajele din ipsos după urmele lăsate de încălțăminte sau cerneala care nu se șterge sunt alte instrumente pe care francezul le-a creat în premieră și pe care le folosea în investigații.

Abordările sale au fost noi și unice la vremea respectivă, iar o parte dintre metodele sale, cum ar fi unele aspecte ale antropometriei – studiul corpului uman și al mișcării acestuia – sunt încă utilizate de investigatorii privați și de poliția franceză.

 

*Memoirs of Vidocq: Principal Agent of the French Police Until 1827. Carey, 1834