fbpx

SPIA

Totul despre schema PONZI

30 decembrie 2020

– ce este cum funcționează, care sunt repercusiunile legale, cea mai mare fraudă de acest fel din România și cum să te ferești de ea –

 

Ce este o schemă PONZI și cum funcționează?

O schemă Ponzi este un tip de fraudă care presupune atragerea unui număr mare de investitori ce sunt păcăliți să creadă că investesc într-o companie sau un produs care, în realitate, nu există. Profiturile investitorilor mai vechi sunt plătite din fondurile aduse de investitorii nou intrați în schemă. Nici unii, nici ceilalți, nu știu că toată afacerea se bazează pe atragerea continuă a unor noi investitori și pe reinvestirea profitului de către investitorii deja existenți. O parte dintre fondurile atrase în schemă merg constant către cei care au pus la cale frauda.

Pe măsură ce schema Ponzi se dezvoltă, organizatorii plătesc câștigurile promise investitorilor mai vechi, pe de o parte pentru a certifica investitorilor noi și potențiali buna-credință a afacerii, pe de altă parte, pentru a dovedi investitorilor mai vechi că profitul într-adevăr există și că decizia lor de a investi a fost una bună.

Plata câștigurilor către investitorii vechi are 2 efecte. Primul este că validarea afacerii în percepția participanților asigură un flux constant sau chiar în creștere de fonduri.

Al doilea este că, odată cu plata profitului, investitorii sunt convinși de către organizatori să nu retragă banii, ci să îi reinvestească, totul pentru un profit și mai mare.

 

De ce depinde succesul unei scheme Ponzi?

Succesul unei scheme Ponzi depinde de 3 factori:

– existența un flux constant de noi investiții și investitori, ceea ce le oferă organizatorilor posibilitatea de a le oferi profit investitorilor mai vechi;

– investitorii continuă să creadă în existența activelor în care au investit;

– investitorii nu solicită rambursarea integrală sau concomitentă a sumelor de bani ce li se cuvin.

Când acest flux este întrerupt sau când investitorii solicită rambursarea integrală sau concomitentă a fondurilor lor, schema se destramă și întreaga fraudă este dată în vileag.

Promisiunea unor câștiguri mari într-un termen scurt, cu riscuri mici sau chiar inexistente, este ceea ce îi atrage pe oameni să investească într-o astfel de schemă. De dragul câștigului, aceștia fie ignoră faptul că nu știu multe despre obiectul investiției lor, fie nu au educația financiară sau competența necesară pentru a-și pune întrebări.

Dacă există, totuși, curioși care vor să știe mai multe despre cum se investesc banii, răspunsurile organizatorilor au câteva caracteristici comune. Aceștia vorbesc, de cele mai multe ori, despre investiții offshore, tranzacționare la termen sau programe de investiții cu randament mare. Alteori, pretind că strategia de investiții este secretă și nu poate fi dezvăluită.

Pentru a nu ridica suspiciuni, organizatorii înșelăciunii trimit extrase de cont sau declarații ce conțin așa zisa valoare câștigată de investitori.

 

Dezvăluirea fraudei și repercusiunile legale

Prăbușirea unei fraude bazate pe schema Ponzi are loc atunci când fluxul de investitori noi este oprit, când participanții retrag sau doresc să retragă sume mari de bani, când organizatorii fug cu fondurile disponibile la acel moment sau atunci când infracțiunea este dezvăluită de presă, autorități sau chiar din interior.

Conform partenerilor noștri de la firma de avocatură act Botezatu Estrade Partners, în legislația din România, o schemă financiară de tip Ponzi Scheme are drept consecință pentru autorul sau autorii acestei fraude, următoarea încadrarea juridică:

Infracțiunea de înșelăciune în formă agravată, prevazută în art. 244 alin. (2) Cod penal: Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Infracțiunea de spălare a banilor prin modalitățile prevăzute în art. 49 alin. (1) lit. a) și b) din Legea 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului: Constituie infracțiune de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecata sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni.

În funcție de modalitatea concretă de însușire a fondurilor de către autor/autori din patrimoniul societății prin intermediul căreia se realizează schema Ponzi, s-ar putea reține în sarcina lor și infracțiunea de delapidare sancționată de art. 295 Cod Penal cu închisoare de la 2 la 7 ani (Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează), chiar și în situația în care societatea ar fi una privată (potrivit art. 308 Cod Penal – delapidarea este incriminată chiar și în mediul privat, situație în care limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3).

În orice situație, atunci când o persoană comite mai multe infracțiuni, va fi sancționată potrivit Codului Penal pentru un concurs de infracțiuni, adică se vor stabili pedepse pentru fiecare infracțiune și, la pedeapsa stabilită ca fiind cea mai gravă, se adaugă un spor 1/3 din suma celorlalte pedepse stabilite.

Indiferent de tipurile de infracțiuni reținute în sarcina autorilor, aceștia vor fi obligați să acopere toate prejudiciile produse (inclusiv fondurile investite de persoanele vătămate) și orice alte daune produse prin infracțiune, pe care victimele le solicită în cadrul procesului penal prin exercitarea acțiunii civile.

În alte țări, nu doar organizatorii unei fraude de tip schemă Ponzi sunt obligați să returneze banii încasați, ci și investitorii care au beneficiat de pe urma ei, chiar dacă aceștia nu știau că banii provin dintr-o înșelăciune și chiar organizațiile de caritate către care beneficiarii au donat o parte dintre fondurile obținute.

 

Istoric

Acest tip de fraudă economico-financiară poartă numele lui Charles Ponzi, un escroc italian ce a acționat pe teritoriul SUA și al Canadei la începutul secolului XX. Frauda pe care a pus-o la cale a durat 1 an, iar pierderile estimate au fost de peste 20 de milioane de dolari în 1920, echivalentul a aproximativ 196 de milioane de dolari în 2019.

Pe scurt, Ponzi a promis clienților săi câștiguri impresionante provenite din diferența dintre prețul de achiziție al unor cupoane poștale dintr-o țară și prețul lor de preschimbare și vânzare în altă țară. Doar că, în realitate, italianul își plăteau investitorii cu banii celor abia intrați în afacere.

Există mai multe dovezi care susțin faptul că nu Charles Ponzi a inventat această schemă de investiții frauduloase. În perioada 1869-1872, Adele Spitzeder din Germania, iar în 1880, Sarah Howe din Statele Unite ale Americii au pus pe picioare două înșelăciuni care funcționau după aceleași principii. Ba chiar Charles Dickens a descris astfel de scheme de investiții frauduloase în 2 dintre romanele sale, în 1844 (Martin Chuzzlewit) și 1857 (Little Dorrit).

Amploarea fraudei pe care italianul Charles Ponzi a pus-o la cale și a desfășurat-o timp de 1 an, cu pierderi ce astăzi ar depăși 200 de milioane de dolari, a dus la numirea acestui tip de fraudă economico-financiară după el.

 

Schema Ponzi în România

În România, cea mai mare înșelătorie bazată pe o schemă Ponzi a fost renumitul joc Caritas, care a fost înființat de un fost contabil și a funcționat aproximativ 2 ani, în perioada aprilie 1992-august 1994. Investițiile atrase au depășit valoarea de 1000 de miliarde de lei vechi, echivalentul a până la 5 miliarde de dolari americani.

Amploarea escrocheriei care purta numele de „joc de întrajutorare” a fost una imensă. Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României, estima că în Caritas se rula la un moment dat o treime din masa monetară a României, în timp ce The Economist scria în 1993, că în ritmul acela, cifra de afaceri a Caritas va depăşi produsul intern brut al României.

Numărul deponenților rămâne în continuare incert, dar este de ordinul milioanelor. Întreaga țară era cuprinsă de febra jocului și de posibilitatea unui câștig uriaș. Profitul era de 8 ori valoarea sumei investite, după doar 3 luni de la depunere. Lista câștigătorilor era publicată în ziar, iar televiziunile și figuri proeminente ale vremii lăudau succesul Caritas, întărind astfel încrederea oamenilor în mecanismul bazat, de fapt, pe o schemă Ponzi.

Începutul declinului a fost în octombrie 1993, atunci când plata câștigurilor este amânată pentru prima oară, din cauza unor așa zise încurcături în documente. În ianuarie 1994, dezastrul devine aproape cert, însă este pus din nou pe seama unui factor extern: casieria a fost jefuită, iar plățile câștigătorilor se amână iar.

„Caritas se închide. Jucătorii își vor primii banii înapoi” a fost titlul unui articol din ziarul care până atunci publica numele câștigătorilor. Articol a fost scris chiar de către fondatorul Caritas și urmat de proteste, oameni în greva foamei și datorii în valoare de 450 de milioane de dolari americani.

Ioan Stoica a fost arestat pe 24 august 1994. În 1995, a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru fraudă, însă după cele 2 apeluri pe care le-a făcut, pedeapsa i-a fost redusă la doar 1 an și jumătate. A fost eliberat pe 14 iunie 1996.

Caritas nu a fost singura înșelătorie din România bazată pe o schemă Ponzi, însă a fost cea mai mare.

De ce au permis autoritățile din țara noastră existența jocului „de întrajutorare”? Presa a scris despre teama autorităților de manifestații și proteste violente, dar și despre sprijinul politic primit de fondatorul Ioan Stoica și despre faptul că printre investitorii la Caritas s-ar fi aflat persoane influente din toate mediile, mulți dintre ei primindu-și profitul mai devreme decât ar fi trebuit.

 

La ce să fiți atenți pentru a nu cădea pradă fraudei de tip Ponzi

Sunt câteva aspecte la care ar trebui să fiți atenți pentru a nu deveni victimele unei fraude bazată pe o schemă Ponzi.

În primul rând, dacă o propunere de a investi este prea frumoasă pentru a fi adevărată, atunci cel mai probabil, nici nu e. Faptul că profitul este mare iar riscul mic e primul semnal că ar putea fi vorba despre o înșelăciune. Niciun câștig mare nu se poate realiza fără riscuri pe măsură.

Contextul socio-economic influențează toți jucătorii dintr-o economie, inclusiv programele de investiții și câștigurile aferente. Un alt aspect la care este bine să fiți atenți este dacă profitul încasat sau promis suferă sau nu schimbări de-a lungul timpului.

Dacă strategia de investiții este „secretă” sau „prea complexă pentru a fi explicată” și dovedită, dacă documentele necesare sunt dificil de obținut sau întârzie nepermis, dacă organismul financiar căruia i-ați încredințat banii dumneavoastră nu este certificat sau autorizat de autoritățile competente, atenție! Șansele să fiți victima unei fraude sunt foarte ridicate.