Triunghiul Fraudei: ocazia, motivația, justificarea

Când și în ce mediu apare frauda?

Care este factorul declanșator pentru ca o persoană să comită fraudă?

Care sunt condițiile necesare pentru ca frauda să aibă loc?

Cum își justifică fraudatorul fapta față de sine și față de ceilalți?

Ipoteza comiterii unei fraude

Prima persoană care a făcut legătura între întrebările de mai sus și răspunsurile aferente a fost sociologul și criminalistul american, Donald Cressey.

În anii 1950, în urma unor interviuri cu deținuți și a unor cercetări ce au durat peste 10 ani, Donald Cressey a creat o ipoteză ce explică motivația din spatele deciziei unei persoane de a comite o fraudă. Teoria sa este folosită şi astăzi în auditare şi investigaţii antifraudă și poartă numele de Triunghiul Fraudei. Cressey a concluzionat că:

Persoanele de încredere devin violatori ai încrederii atunci când aceștia consideră că au o problemă financiară care nu poate fi împărtășită, conștientizează că această problemă poate fi rezolvată în secret prin încălcarea încrederii financiare de care dispun și sunt capabili să își justifice comportamentul fraudulos prin afirmații care le adaptează concepțiile despre ei înșiși de la a fi persoane de încredere până la a fi utilizatori ai fondurilor sau ai proprietăților ce le-au fost încredințate.

 Cu alte cuvinte, frauda apare atunci când sunt îndeplinite simultan 3 condiții: ocazia, motivația și justificarea.

Dar ce este frauda?

FRÁUDĂ, fraude, s. f. Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. Înșelăciune comisă de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altuia. Sumă sustrasă prin înșelăciune.

Așadar, frauda se referă la o înșelăciune intenționată, cauzată de un angajat sau de o organizație, pentru câștigul personal. Frauda este o activitate înșelătoare utilizată pentru a obține un avantaj sau a genera un profit ilegal. În plus, fapta ilegală aduce beneficii făptuitorului și dăunează altor părți implicate.

Pentru a lupta cu fenomenul fraudulos, este important să înțelegem nu doar că acesta este o amenințare reală, ci și de ce apare.

1. Ocazia sau oportunitatea sunt acele condiții, circumstanțe care asigură cadrul propice pentru apariția fraudei.

Dintre cele 3 componente care alcătuiesc Triunghiul Fraudei, ocazia este singura pe care companiile o pot controla în totalitate, prin proceduri și procese bine puse la punct. Paradoxal, de cele mai multe ori, ocazia este, pe cât de ușor de controlat, pe atât de greu de observat.

Principalele puncte vulnerabile care favorizează apariția oportunității de fraudă sunt:

• proceduri care sunt nu sunt bine puse la punct, care nu au responsabili clar delegați, cărora le lipsește instrumentul de măsurare sau chiar constanța măsurării, procese interne neclare sau care lipsesc cu desăvârșire.

• manageri cu repere morale și etică profesională slabe, predispuși la a păcăli mecanismele și la a-și lua singuri ceea ce consideră că merită, dar nu primesc.
• instrumente contabile precare, care nu fac altceva decât să deschidă larg ușa seifului și să invite fraudatorii la a se servi cu orice poftesc.

2. Motivația sau cauza, adică ce determină un om să comită o fraudă.

Principalul motiv care stă la baza comiterii unui act ilegal, așa cum este frauda, este nevoia. Tipurile de nevoie, însă, variază. Acestea pot fi:

• nevoi financiare, cauzate de situații personale, cum ar fi boala sau pierderea locului de muncă de către un membru al familiei, adicții, de la droguri până la jocuri de noroc sau datorii de plătit. O altă cauză financiară este un salariu mai mic decât cel recomandat pentru funcția respectivă sau responsabilitățile incluse în fișa postului.

• nevoi de validare, fie că vorbim despre auto-suficiență și dorința individului de a-și demonstra că poate, fie că vorbim despre frustrări personale, mascate și „rezolvate”, în ochii fraudatorului, de greutatea gestului său.

• nevoi profesionale ce țin de îndeplinirea, chiar dacă frauduloasă, a unor obiective profesionale de performanță, setate de superiori ierarhici sau investitori.

3. Justificarea este scuza pe care autorul fraudei o folosește pentru sine și pentru ceilalți, la nevoie.

Cu siguranță te-ai întrebat, cel puțin o dată, ce o fi fost în mintea persoanei care a comis o anumită infracțiune. La ce s-o fi gândit? Care a fost raționamentul său?

• S-au purtat urât cu mine. O merită.
• Și alții fac asta, nu o să moară nimeni.
• Nu am altă soluție, trebuie să o fac.
• Am să mă revanșez, îi pun la loc.
• Nu mă plătesc suficient, merit banii ăștia. Dacă nu mi-i dau ei, îi iau eu.

Acestea sunt cele mai des folosite justificări cu care fraudatorii își reduc la tăcere vocea interioară sau argumente pe care le folosesc atunci când sunt descoperiți. De altfel, poți detecta destul de ușor cât de mare este riscul de fraudă venit din partea unui angajat daca îi studiezi comentariile sau atitudinea vis-a-vis de angajator.

Toată lumea comite fraude? Regula de Etică 10/80/10

Poate că fiecare dintre noi s-a aflat, la un moment dat, într-o situație în care toate cele 3 condiții de mai sus erau îndeplinite simultan. Dar oare toate persoanele care sunt în această ipostază comit fraude?

Conform teoriei care poartă numele de Regula de Etică 10/80/10 , creată de Asociația Națională a Auditorilor de Stat, Controlori și Trezorieri (NASACT) și Divizia Controlorului de Stat din Oregon, USA, populația se împarte în 3 categorii diferite:

• 10% din populație nu va comite niciodată fraudă. Din această categorie fac parte acele persoane care depun eforturi doar pentru a returna ceva proprietarului de drept, de exemplu.

• 80 % din populație ar putea comite fraudă, dacă există combinația corectă de ocazie, motivație și justificare.

• 10% din populație este într-o căutare activă de vulnerabilități ale sistemelor, cu scopul clar de a comite fraudă. Acest segment prezintă, desigur, cel mai mare risc de fraudă.

Nu am menționat deloc trăsăturile de caracter, cum ar fi lăcomia sau mândria, ce pot influența predispoziția unui individ către a comite fraudă, pentru că ele nu sunt un factor declanșator de sine stătător suficient de puternic. Pot, în schimb, să crească riscul de a comite o faptă ilegală, dacă există deja premisele necesare, prin prezenţa tuturor celor 3 elemente care alcătuiesc Triunghiul Fraudei.

Cum poți preveni fraudele într-o companie?

Din fericire, există metode specifice și instrumente care pot fi folosite cu scopul clar de a identifica vulnerabilitățile unei companii și de a măsura riscurile de fraudare la care un business este expus. Implementarea unor măsuri care să contracareze, să diminueze parțial sau măcar să țină sub control aceste riscuri, este o decizie de care depinde sănătatea financiară a companiei. Activitatea de management al riscului de fraudă este imperativă funcţionării eficiente a unei companii.

Fie că riscul a fost identificat ca urmare a investigației antifraudă sau era deja cunoscut de top management și a fost probat de investigatori, serviciul nostru de Management al riscului se referă la investigații și activități de instruire contrainformativă. Mai concret, specialiştii SPIA oferă servicii de due diligence şi gestionarea factorilor de risc, astfel încât persoanele din boardul de conducere vor fi consiliate și învățate cum să își protejeze compania și interesele acesteia împotriva vulnerabilităţilor de diverse tipuri.

Atât analiza due diligence cât și activitatea de management al riscului sunt două servicii de prevenție, menite să evite apariția celor 3 componente care alcătuiesc Triunghiul Fraudei și să protejeze o companie de amenințările asupra stabilității sale.