fbpx

SPIA

F.A.Q.

Un investigator privat cercetează, supraveghează, obține informații, le analizează și le interpretează și desfășoară alte tipuri de activități complexe de investigație, care vizează activitatea companiei care a apelat la serviciile sale. Scopul său este de a identifica, documenta și destructura, indiferent de nivelul de dificultate, rețelele infracționale care prejudiciază material sau reputațional beneficiarul serviciilor sale. Indiferent de tipul de investigație desfășurat, rolul unui investigator privat este să adune informații, probe, dovezi și să le predea clientului care l-a angajat.

Printre tipurile de investigații private desfășurate pentru o companie se numără investigațiile economico-financiare, investigațiile merger & acquisitions în cazul achizițiilor și al fuziunilor, investigații de tip background check, investigații corporate, investigații în litigii, investigații ce au ca scop identificarea unor persoane fizice și a activităților lor, investigații ce vizează activitatea companiei beneficiare, investigații pentru localizarea unor persoane, a cercurilor lor relaționale, investigații pentru stabilirea unor grade de rudenie în cazuri privind vocația la succesiune ori beneficiari ai despăgubirilor, investigații due-diligence și managementul riscului, investigații anti-fraudă în asigurări, agricultură, merger & acquisitions sau imobiliare, investigații pentru identificarea și dovedirea acțiunilor de contrabandă și contrafacere sau pentru combaterea și prevenirea spălării banilor, investigații pentru identificarea și dovedirea corupției.

Diferența între un detectiv particular și un investigator privat este una de percepție. Detectivii particulari se implică în investigațiile domestice, precum cazurile de înșelăciune în dragoste, probe pentru divorț sau custodie, dispariții şi alte probleme similare. Investigatorul privat deserveşte persoanele juridice, companiile şi corporaţiile, în alte tipuri de investigații, mai complexe: investigații juridice care se fac pentru avocați sau case de avocatură, investigații corporate ce se adresează companiilor din diferite industrii – de la asigurări și energie, până la agricultură sau imobiliare – sau investigații cibernetice, ce vizează activitățile și tentativele de fraudă desfășurate în mediul online.

Costul unei investigații private variază în funcție de durata investigației, de complexitatea speței și de numărul de investigatori implicați. Unele agenții de investigații private au tarife per oră per investigator, în timp ce altele tarifează per echipă sau per speță.

Durata unei investigații poate varia de la o lună până la un an sau chiar mai mult, în funcție de complexitatea speței. De exemplu, toate investigațiile desfășurate de SPIA urmează un plan concret, ce constă în: înțelegerea speței, propunerea planului de acțiune, desfășurarea investigației propriu-zise și colectarea datelor, apoi raportarea finală, interpretarea datelor și asistență. 

Nu, investigatorii privați nu sunt polițiști și nu reprezintă autorități ale statului. Cu toate acestea, de multe ori, se întâmpla ca o parte dintre investigatorii privaţi să fi lucrat înainte în poliție, armată sau alte structuri ale statului.

Da, investigatorii privaţi au nevoie de autorizaţie. Fiecare investigator privat își desfășoară activitatea în baza unui atestat obținut în urma examenului susținut la Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR) sau la Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ).

Nu, investigatorii privați nu pot asculta telefonul. Această metodă este utilizată doar de către autoritățile competente, exclusiv în baza unui mandat.

Nu, investigatorii privați nu pot citi mesaje private, SMS-uri sau corespondenţa privată din alte aplicații. Această metodă este utilizată doar de către autoritățile competente, exclusiv în baza unui mandat.

Pentru a obţine dovezile necesare într-un caz, agențiile de investigații private folosesc metode de cercetare și tehnici de investigație specifice și complexe, care respectă în totalitate cadrul legal. Acestea variază în funcție de dotarea logistică a fiecărei agenții, de cunoștințele și specializările obținute de investigatorii privați implicați și de experiența anterioară.

Da, dovezile obţinute de investigatorii privaţi sunt pe deplin legale. Misiunea unui investigator privat este să obțină dovezi urmând exclusiv calea legală și reglementată, astfel încât clientul care l-a angajat să poată folosi aceste dovezi în instanță sau în orice alt cadru legal îi sunt necesare. Dovezile care încalcă legea prin modul în care au fost obținute sunt inutile, iar procedura prin care au fost obținute este, de cele mai multe ori, sancționată de către autoritățile competente.

Da, dovezile obţinute de un investigator privat sau o agenţie de investigaţii private pot fi folosite în instanţă. Probele sunt admisibile câtă vreme investigatorul a urmat calea legală şi reglementată de obţinere a acestora.

Nu, investigatorii privaţi nu poartă arme de foc. Singurele arme pe care se bazează un investigator privat bun sunt curiozitatea, discreția și profesionalismul.

Ocazional, da. Clientul care a angajat agenția de investigații private poate decide predarea  dovezilor obținute de investigatori către organele de cercetare penală sau aceștia pot colabora pe tot parcursul desfășurării investigației, în funcție de solicitările organelor statului.

Da, angajarea unui investigator privat este perfect legală. Legislația din România a reglementat exercitarea profesiei de investigator privat în 2003, odată cu adoptarea Legii nr. 329.

Lista investigatorilor atestați și autorizați, precum și a cabinetelor și a firmelor autorizate, este publică și se actualizează constant pe site-ul IGPR. Lista investigatorilor autorizaţi poate fi consultată pe site-ul IGPR.

Un investigator privat nu are voie să încalce legea pentru a obţine probe într-o speţă. De exemplu, investigatorul nu poate asculta telefoane, nu are voie să încalce proprietatea privată, să îngrădească libertăţile fundamentale sau să ameninţe o persoană pentru dezvăluirea informațiilor dorite. Din acest punct de vedere, investigatorul privat are aceleaşi drepturi ca orice alt cetăţean al României.

În cazul în care un investigator este deconspirat, el abandonează investigația, iar planul de acțiune este schimbat. Investigatorul deconspirat este eliminat definitiv din cazul respectiv.

Angajarea unui investigator privat este recomandată atunci când interesele companiei tale au
nevoie de protecție, indiferent dacă asta se întâmplă proactiv sau reactiv.

Mai exact, poți apela la investigații economico-financiare înainte de achiziționarea unei companii,
la investigații de tip back-ground check pentru a te asigura de integritatea etică și profesională a
viitorilor tăi parteneri de afaceri, a clienților sau a angajaților ori chiar la investigații due-diligence,
pentru a descoperi dacă afacerea ta are puncte vulnerabile, pe care să le poți îmbunătății prin
servicii specializate, de management al riscului.

În cazul în care există bănuieli sau chiar dovezi ale unei tentative de fraudare, poți contracta
servicii de investigații anti-fraudă, care sunt disponibile pentru industrii diverse, de la energie,
agricultură și imobiliare până la asigurări.

Angajarea unui investigator privat se poate face și pentru ca acesta să cerceteze și să dovedească
suspiciunile de de contrabandă și contrafacere sau pentru combaterea și prevenirea spălării
banilor și pentru corupție.

Investigatorul privat poate accesa doar datele publice, declarate în bilanț.

Dacă vrei să devii investigator privat, mai întâi trebuie să îndeplinești simultan câteva condiții: să ai cetățenie română sau să fii cetățean al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European, să ai studii medii și să fii absolvent al unei școli postliceale de detectivi sau să fi avut funcția de polițist sau lucrător în cadrul unor instituții publice cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale sau să fii absolvent al unei instituții de învățământ superior.
Să fii apt din punct de vedere medical, să nu fi fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, să nu desfășori o activitate care implică exercițiul autorității publice, să ai avizul Inspectoratului de Poliție Județean sau al Direcției de Poliție a Municipiului București, după caz.
Nu în ultimul rând, să fi promovat examenul de atestare a calității de detectiv particular, conform prevederilor Art. 7 din Legea 329/2003 sau să deții un certificat de calificare în această profesie ori un atestat similar eliberat de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European.

Dacă îndeplinești simultan toate condițiile de mai sus, pașii pe care îi ai de parcurs mai departe pentru a deveni investigator privat sunt descriși în articolul următor: https://www.think-business.ro/cum-sa-devii-detectiv-particular/

 

Angajarea unui investigator privat nu este cu nimic mai diferit față de contractarea oricărui alt tip de serviciu destinat companiilor, cu excepția discreției care învăluie tot acest proces. Dar, pe scurt, putem spune că pașii pe care trebuie să îi urmezi sunt următorii: ne contactezi pe email contact@spiaromania.com sau prin intermediul formularului de contact. Ne descrii pe scurt problema cu care te confrunți, iar dacă te putem ajuta, vom stabili o întâlnire, în care ne spui mai multe despre situația în care te afli, de ce crezi că ai nevoie de o echipă de investigatori privați și ce anume aștepți drept rezultate. Vom face verificări suplimentare pentru a-ți înțelege foarte bine domeniul, compania și speța, apoi vom reveni la tine cu propuneri. Totul se întâmplă sub maximă confidențialitate!

În funcție de ceea ce ne prezinți, de piața în care te afli și documentarea prealabilă pe care o facem, îți avansam cel puțin o propunere viabilă de abordare și rezolvare. Îți vom explica pas cu pas ce urmează să se întâmple pentru ca și tu să înțelegi foarte bine la rândul tău ce presupune munca investigatorilor privați ai SPIA. Împreună vom forma o echipă și credem că este vital ca tu să fii în temă cu toate aspectele.

Asta e partea despre care nu îți putem spune foarte multe. Dar, pe scurt, echipa de investigatori SPIA pune în practică planul despre care îți spuneam mai sus mai sus.

Toate datele pe care le colectăm prin activitățile specifice de investigații ajung într-un raport concis și elocvent, ale cărui date sunt interpretate și primesc sugestiile aferente. Dacă ai nevoie, îți putem oferi consultanță juridică de specialitate și chiar comunicare de criză.

Investigaţii corporate reprezintă un termen generic, ce desemnează serviciile profesionale de business intelligence pe care o agenţie de investigatori particulari le realizează pentru clienţi din zona corporate, adica pentru companii. Aceste servicii sunt complexe si pot cuprinde o plajă foarte vastă de acţiuni, pentru o varietate de cazuri.

O posibilă aplicare a serviciilor de investigaţii de business o reprezintă fraudele corporate. În aceste cazuri, companiile apelează la specialişti în business intelligence, pentru a planifica şi executa investigaţii specialziate, menite a deconspira şi destabiliza elementele ilicite din cadrul firmei.

Alte scenarii pentru care este necesara intervenţia unor specialişti în investigaţii corporate ar fi cazurile de corupţie în cadrul companiei, de mită, clientelism, abuzuri în serviciu, furt sau delapidare de fonduri.

Poţi afla mai multe informaţii despre activitatea de investigaţii de business, respectiv business intelligence pe pagina noastră dedicată serviciilor de investigatii corporate.

Whistleblowing este acțiunea de a raporta încălcări ale legii prin intermediul canalelor interne instituite de organizație, materializate prin identificarea angajaților și a normelor încălcate. Acestea pot atrage față de făptuitor sancțiuni administrative, disciplinare sau penale, după caz.

Un whistleblower sau avertizor de integritate este o persoană care oferă informații despre acțiuni sau practici ilegale, incorecte sau lipsite de etică, comise chiar de către angajator sau alți angajați, în organizații din sectorul public sau privat.

Calitatea de whistleblower nu este atribuită oficial, ci revine automat oricărei persoane care face dezvăluirile și care poate fi angajată, colaboratoare sau externă organizației despre care face dezvăluirile.

Pentru a fi considerate raportări whistleblowing, este necesar ca acestea să fie realizate prin intermediul canalelor de raportare, așa numitele sisteme de whistleblowing, în ordinea stabilită prin lege, să nu vizeze conflicte interpersonale între avertizor și un alt salariat și să nu fie făcute în scopul obținerii unor beneficii de către raportor sau de către alte persoane.

Poate deveni whistleblower sau avertizor de integritate orice angajat, colaborator sau extern organizației, care ia la cunoștință, prin diferite modalități, despre existența unor încălcări ale legii ori despre pregătirea săvârșirii unor abateri de la normele legale de către un angajat din cadrul unității unde își desfășoară activitatea și raportează abaterea prin intermediul unuia dintre canalele interne instituite în cadrul organizației respective.

Măsurile legale de protecție sau reparatorii de care beneficiază avertizorul de integritate în cazul unei raportări, reprezintă o motivare pentru acesta de a sesiza anumite încălcări din cadrul organizației unde este angajat, cu condiția ca acesta să fie de bună credință.

Raportarea unei încălcări se face prin intermediul unuia dintre canalele interne instituite în cadrul organizației respective.  Concret, raportarea se poate face în scris, pe suport de hârtie sau în format electronic, prin comunicare la liniile telefonice ori prin sisteme de mesagerie vocală sau prin întâlnire față în față, la cererea avertizorului, cu persoana desemnată din cadrul organizației.  

Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European si a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protectia persoanelor care raporteaza încălcări ale dreptului Uniunii, publicată în jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 305 din 26 noiembrie 2019, a stabilit ca dispozițiile acesteia să fie transpuse în legislația națională până la data de 17.12.2021, în așa fel încât după această dată să producă efecte. Astfel, în cursul anului 2021, Ministerul Justiției a pus în dezbatere publică proiectul de lege privind „Protecția avertizorilor în interes public, însă, deși Comisia Europeană a stabilit un termen tranzitoriu de doi ani necesar implementării, acesta nu a fost adoptat încă de către Parlament.

La momentul scrierii acestui text, proiectul de lege se află în dezbatere la comisiile de specialitate din cadrul Parlamentului. Comisia juridică a avizat favorabil proiectul, formulând unele propuneri de modificare a unor termeni.   

Prin whistleblowing pot fi raportate acțiuni sau practici ilegale, incorecte sau lipsite de etică, comise chiar de către angajator sau de alți angajați.

Whistleblowing-ul reprezintă o acțiune legală  a angajatului cu privire la semnalarea unor încălcări ale legii (regulamente, proceduri, dispoziții, acte normative etc), însă aceasta trebuie să fie formulată cu bună credință, fără să aducă atingere normelor legale.

În situația unor încălcări ale legii de către persoane care dețin funcții de conducere în cadrul organizației, angajații pot semnala abaterile prin intermediul canalului intern. Atât în cuprinsul Directivei Europene, cât și în proiectul de lege privind măsurile de protecție a avertizorilor în interes public, nu sunt prevăzute excepții privind persoanele care pot face obiectul raportărilor, prevederile fiind aplicabile oricărui angajat, indiferent de funcția detinuță în cadrul organizației. De aici rezultă și o oarecare cerință, în sensul că persoana desemnată din cadrul unității trebuie să fie integră, pentru a păstra atât confidențialitatea datelor avertizorului, a abaterii sesizate, precum și a întregului proces de soluționare a raportării.

În acest context, se impune necesitatea nominalizării unui număr limitat de persoane din top managementul organizației care să aibă acces la datele raportării interne, în scopul adoptării unor eventuale măsuri sau activități de investigare a celor semnalate.      

Conform Directivei Europeane 2019/1937 privind protecția persoanelor care semnalează încălcări ale legii, precum și a proiectului de Lege ce urmează a fi adoptat de Parlament în acest sens, este interzisă orice formă de represalii împotriva avertizorilor, cum ar fi dar fără a se limita la :

  1. suspendarea contractului individual de muncă ori a raportului de serviciu;
  2. concedierea;
  3. modificarea contractului de muncă sau a raportului de serviciu;
  4. retrogradarea sau împiedicarea promovării în muncă şi a dezvoltării profesionale;
  5. aplicarea unei sancțiuni disciplinare;
  6. constrângerea, intimidarea, hărțuirea sau ostracizarea;
  7. discriminarea, crearea unui alt dezavantaj sau supunerea la un tratament inechitabil;
  8. refuzul de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată, în cazul în care lucrătorul a avut așteptări legitime că i s-ar oferi un post permanent;
  9. refuzul de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau încetarea anticipată a unui astfel de contract;
  10. cauzarea de prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză, în special pe platformele de comunicare socială, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităților de afaceri și a pierderii de venituri;
  11. includerea pe o listă sau într-o bază de date negativă, pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie formal sau informal, care poate presupune că persoana în cauză nu își va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau în respectiva industrie;
  12. rezilierea înainte de termen sau anularea unui contract pentru bunuri sau servicii;
  13. anularea unei licențe sau a unui permis;
  14. solicitarea efectuării unei evaluări psihiatrice sau medicale.

Așa cum prevăd normele ce urmează a fi adoptate de legislația națională, raportarea averizorului trebuie să curprindă cel puțin următoarele date: nume si prenume, date de contact, contextul profesional în care au fost obținute informațiile, descrierea faptei susceptibile să contituie încălcare a legii, probele în susținerea raportării, dar și semnătura, după caz.  

Datele avertizorului de integritate sunt cunoscute doar de către persoana desemnată din cadrul organizației sau de persoana desemnată în acest sens din afara organizației, denumit terț desemnat și, după caz, de managerul organizației, în situația în care raportarea nu îl vizează pe acesta. Mai departe, în cazul semnalării de către avertizor a unor aspecte care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, avertizorii pot beneficia de măsurile de protecție prevăzute de legea penală.  

Avertizarea anonimă efectuată de către un angajat nu a fost pusă în discuție în cuprinsul Directiei Europene și nici cu ocazia întocmirii proiectului de lege privind protecția avertizorilor în interes public, dar conține prevederea care stabilește că raportarea trebuie să conțină datele de identificare ale avertizorului, precum și alte date care să ajute la identificarea competenței de soluționare a sesizării.

Directiva Europeană privind protecția persoanelor care semnalează încalcări nu interzice companiilor cu mai puțin de 50 de angajați să implementeze canale interne pentru protecția angajaților care semnalează abateri de la locul de muncă. Mai mult decât atât, companiile mici și mijlocii se pot grupa pe specificul domeniului de activitate și să implementeze un sistem comun de raportare a abaterilor.

Directiva Whistleblowing aprobată de Uniunea Europeană stabilește 3 tipuri de raportare: raportarea internă (în interiorul companiei), raportarea externă și divulgarea publică a informațiilor. 

Conform proiectului de lege, vor intra sub incidența legii și implicit vor fi obligate să se conformeze cu obligațiile impuse de aceasta:

(i) Autoritățile și instituțiile publice;

(ii) Persoanele juridice de drept privat care au cel puțin 50 de angajați; 

(iii) Regiile autonome de interes național sau local, companiile și societățile naționale;

(iv) Societățile la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar, indiferent de numărul de angajați.

Proiectul de lege nu diferențiază companiile pe baza cifrei de afaceri. În consecință, toate obligațiile impuse prin proiectul de lege vor intra în vigoare și vor fi aplicabile tuturor companiilor cu peste 249 de angajați, indiferent de cifra de afaceri a acestora.


În legătură cu persoanele juridice sau autoritățile publice care au între 50 și 249 de angajați, proiectul de lege reglementează posibilitatea grupării acestora sau partajării de resurse în ceea privește primirea raportărilor și acțiunile subsecvente. În plus, obligațiile impuse în Proiectul de lege pentru persoanele juridice sau autoritățile publice care au între 50 și 249 de angajați vor intra in vigoare doar din anul 2023.