Tehnologia BLOCKCHAIN - ce este, la ce poate fi folosită și care sunt riscurile

Tehnologia blockchain este una dintre acele invenții care au potențialul de a schimba lumea. Și  chiar o va face. Dar este ea soluția antifraudă și instrumentul necesar în managementul riscului, de care atât companiile, cât și guvernele au nevoie?

Deși a devenit cunoscută publicului larg datorită criptomonedelor, este important să știm că utilizarea blockchain nu se limitează la o singură industrie și că, în viitor, vom auzi cu siguranță mult mai multe despre ea și despre proiectele de afaceri de succes bazate pe această tehnologie.

Într-un interviu pentru publicația The Diplomat, Robert Whitaker, Chief Operating Officer pentru Blockchain Intelligence Group și unul dintre speakerii FRAUD SUMMIT by SPIA, declara că  atunci când tehnologiile blockchain își vor atinge potențialul, acestea vor avea același impact pe care l-a avut Internetul cu 30 de ani în urmă. 

Adam Draper, fondator și CEO al Boost – un accelerator de start-up-uri – și investitor aflat la a patra generație, spunea că Blockchain înlocuiește încrederea terților cu dovezi matematice că o acțiune a avut loc. Pentru un investigator privat, dovezile care nu pot fi contestate, mai ales în cazul unor investigații antifraudă, sunt absolut necesare. 

Ce este blockchain și la ce poate fi folosit?

Blockchain este o tehnologie descentralizată, un registru digital de tranzacții criptate care este duplicat și distribuit către întreaga rețea de sisteme informatice din blockchain: atunci când o nouă tranzacție are loc, fiecare unitate (block) din lanț (chain) primește înregistrarea acțiunii respective. Sistemul permite doar distribuirea, nu și copierea sau modificarea informațiilor digitale. Fiecare tranzacție este înregistrată cu o semnătură criptografică imuabilă numită hash, ceea ce face imposibilă schimbarea, piratarea sau frauda asupra sistemului.

O bază de date descentralizată care este administrată de mai mulți participanți este cunoscută sub numele de Distributed Ledger Technology sau DLT.

Conceptul de blockchain a apărut pentru prima oară în 1982, sub forma unui protocol, fiind menționat de criptograful David Chaum în dizertația sa. Ideea a fost dezvoltată 9 ani mai târziu, de Stuart Haber și W. Scott Stornetta, doi cercetători care doreau să implementeze un sistem în care logurile temporale ale documentelor să nu poată fi modificate. Conform Wikipedia, primul blockchain a fost conceptualizat de o persoană – sau grup de persoane – cunoscut sub numele de Satoshi Nakamoto, în 2008. Proiectarea a fost implementată de Nakamoto în anul următor, ca o componentă de bază a criptomonedei Bitcoin, unde servește ca registru public pentru toate tranzacțiile din rețea.

În prezent, există cel puțin 4 tipuri de rețea blockchain: blockchain-uri publice, private, consorțiale și blockchain-uri hibride.

Un blockchain public nu este restricționat – oricine are o conexiune la Internet poate să trimită tranzacții și să devină validator (adică să participe la executarea unui protocol consens). Printre cele mai mari și mai cunoscute blockchain-uri publice sunt Bitcoin și Ethereum. Într-un blockchain privat nu se poate intra decât pe baza unei invitații din partea administratorilor de rețea, accesul participanților și al validatorului fiind restricționat. Blockchain-ul hibrid este o combinație de caracteristici centralizate și descentralizate, în timp ce un blockhain consorțial este un registru blockchain care rulează în paralel cu un blockchain primar.

Încă de la începutul dezvoltării acestei tehnologii, managementul riscului de fraudă a fost un aspect important. Tranzacțiile sunt vizibile oricui, ceea ce oferă transparență companiilor și clienților, ajută instituțiile legale sau agențiile de investigații private corporate în cercetarea și documentarea unor fraude economico-financiare sau cibernetice, iar tehnologia este chiar luată în calcul ca mecanism de vot  în alegerile politice viitoare, datorită unui risc fraudă redus.

Chiar dacă, momentan, principalul factor ce a atras atenția asupra blockchain este creșterea în popularitate a criptomonedelor, tot mai multe aplicații sunt dezvoltate pe baza acestei tehnologii, în diverse servicii și industrii. Blockchain este un registru incoruptibil, care impune transparență și ocolește cenzura, ceea ce face ca tehnologia să poată fi aplicată pe o scară largă de domenii, ce variază de la automatizarea semnării contractelor și investigații business inteligence, până la energie sau sănătate.

Contractele inteligente sau smart sunt un concept de contracte bazate pe tehnologia blockchain,  care pot fi executate/aplicate parțial sau integral, fără interacțiune umană. Principala lor caracteristică este aceea că nu au nevoie de o terță parte de încredere pentru a acționa ca intermediar între entitățile contractante – rețeaua blockchain execută contractul de una singură. Se reduc, astfel, interacțiunea între entități atunci când fac schimb de produse sau servicii, ceea ce reprezintă un pas important către creșterea automatizării tranzacțiilor și optimizarea utilizării contractelor, în general. Contractele smart nu au încă o versiune viabilă, statutul lor juridic fiind incert și datorită lipsei utilizării pe scară largă.

În industria economico-financiară, blockchain a atras atenția multor bănci, care și-au exprimat interesul în utilizarea tehnologiei în sectorul bancar. Acestea cooperează cu companiile care creează blockchain-uri private și explorează modul în care tehnologia poate fi utilizată în serviciile financiare pentru a le crește eficiența, reduce costurile și spori măsurile de prevenție antifraudă.

Blockchain ar putea fi utilizat inclusiv în investigații antifraudă și contrabandă, pentru detectarea produselor contrafăcute, prin asocierea identificatorilor unici la produse, documente, expedieri și stocarea înregistrărilor asociate tranzacțiilor care nu pot fi falsificate sau modificate.

Care sunt riscurile blockchain ?

Deși poate părea un sistem solid, transparent și imun la fraudă, blockchain – la fel ca orice altă tehnologie – nu este lipsit de riscuri și vulnerabilități. Acestea își pot face simțită prezența din punct de vedere tehnic, în procesul de implementare sau în aspecte ce țin de investiții, domeniul juridic, financiar, operațional, de securitate și altele, fie ele legate direct sau indirect de blockchain.

Ca un punct de vedere general, putem spune că tehnologia și protocoalele sale pot fi greu de integrat, una dintre cauze fiind chiar lipsa standardizării. Odată realizată integrarea, riscurile se transferă către dezvoltarea tehnologiei, care presupune standarde și proceduri ce încă au nevoie de iterații și finisări, provocări legate de protecția datelor cu caracter personal și un consum ridicat de energie. Nici riscurile legate de factorul uman nu trebuie ignorate.

Pe scurt, acestea sunt:

1. Scalabilitatea și rapiditatea care caracterizează o tehnologie sunt două condiții esențiale pentru ca rata de adopție și de aplicabilitate să crească. Însă, cel puțin momentan, blockchain este lent și limitat în capacitatea sa de a prelua și servisa un volum mare de sarcini concomitente. Aceste două vulnerabilități sunt cauzate de faptul că, pe de o parte, orice participant poate face mining, iar pe de altă parte, fiecare bloc este publicat separat, apoi verificat de ceilalți participanți care fac mining, ceea ce se traduce în timp. În cazul Bitcoin, de exemplu, dimensiunea maximă a fiecărui bloc este limitată la 1 MB, iar sistemul este conceput pentru a publica un bloc la fiecare 10 minute. Atunci când există mai multe tranzacții, acestea trebuie să aștepte încă 10 minute, iar cu cât tranzacțiile sunt mai mari, cu atât crește timpul necesar confirmării lor. Ethereum publică, în medie, un bloc la fiecare 15 secunde și nu are o limită de dimensiune a fiecărui bloc, în timp ce Elrond poate procesa peste 10.000 de tranzacții pe secundă (TPS), cu o durată medie de 5 secunde.
   
   

2. Consumul mare de energie este un alt minus al blockchain. De fiecare dată când registrul este actualizat cu o nouă tranzacție, minerii trebuie să rezolve problemele, ceea ce înseamnă și să consume multă energie. Cu toate acestea, nu toate soluțiile blockchain funcționează în același mod. Există și alți algoritmi care au rezolvat problema. De exemplu, rețelele private nu se confruntă cu un consum ridicat de energie, deoarece numărul de noduri din rețea este limitat.
   
   

3. Blockchain nu uită niciodată, afirma Robert Whitaker în cadrul FRAUD SUMMIT by SPIA. Iar imuabilitatea datelor poate deveni o problemă, mai ales atunci când vorbim despre dreptul de a fi uitat și despre dreptul la viața privată ale oricărei persoane. Ori, dacă aceasta folosește o platformă dezvoltată pe tehnologia blockchain, urmele sale nu vor putea fi niciodată șterse din sistem.
   
   

4. Există mai multe moduri în care rețeaua blockchain poate fi compromisă. Atacul de 51% are loc atunci când entitate controlează cel puțin 51% dintre nodurile rețelei, ceea ce permite atacatorului să preia controlul asupra blockchain-ului. Prin lansarea unui atac de 51%, un hacker poate manipula și modifica informațiile despre blockchain, inversa tranzacțiile sau iniția atacuri de cheltuieli duble, poate exclude sau modifica tranzacțiile, afecta operațiunile și împiedică procesul de confirmare. Rețelele publice sunt mai vulnerabile acestui tip de atac. Un dublu atac de 51% a fost executat cu succes pe blockchain-urile Bitcoin Gold și Ethereum Classic în 2018, cu un prejudiciu în valoare de milioane de dolari. Atacul DDoS, în care nodurile sunt bombardate cu cereri similare, congestionând rețeaua și dând-o jos,  spargerea codului criptografic sau cheltuielile duble sunt alte 3 modalități prin care tehnologia blockchain poate fi atacată.
   
   

5. Dacă v-ați pierdut vreodată cheia de la casă sau de la mașină, ați avut dubluri sau măcar posibilitatea de a face una. Acest lucru nu este posibil la blockchain. Descentralizarea tehnologiei presupune ca fiecare user să fie propria sa bancă și să aibă grijă de singura cheie disponibilă, cheie ce deschide inclusiv propriul său portofel cu bani. Pentru a accesa activele sau informațiile pe care un user le-a stocat în blockchain, acesta are nevoie de o cheie privată, care este generată de sistem atunci când este creat portofelul digital. Responsabilitatea asupra acestei chei aparține în totalitate utilizatorului – dacă acesta o pierde sau dacă îi este furată, va pierde definitiv accesul la portofel și la conținutul său, expunându-se involuntar unui risc de fraudă ridicat.

6. Implementarea tehnologiei blockchain este scumpă și are nevoie de expertiză. Deși multe soluții sunt open-source, investiția pe care o companie trebuie să o facă pentru a implementa blockchain este una destul de mare și acoperă dezvoltarea soluției de către o echipă de specialiști, eventuale costuri de licențiere, costuri de interconectare cu celelalte tehnologii din cadrul organizației și costuri de întreținere. Nu oricine poate implementa această tehnologie, iar specialiștii în blockchain sunt greu de găsit și deloc ușor de plătit.

7. Lipsa de maturitate a tehnologiei este, în acest moment, un dezavantaj. Însă poate fi văzută și ca oportunitate pentru cei care vor reuși să găsească soluțiile necesare problemelor actuale și să inoveze în domeniu.

8. Lipsa standardizării, existența mai multor tipuri de rețele și încercările descentralizate de a rezolva problemele actuale au ca rezultat lipsa interoperabilității blockhain, adică incapacitatea lanțurilor de a comunica eficient. Mai mult decât atât, foarte multe companii și organizații utilizează încă sisteme și tehnologii vechi, care încă le expun unor factori de risc de fraudă.

Pentru ca o tehnologie să fie ușor de adoptat, de integrat și de utilizat la nivel mondial, are nevoie de standardizare. Însă blockchain nu are, în prezent, standardele adecvate, tocmai din cauza creșterii sale rapide. Pentru că există mai mulți jucători care lucrează fiecare la propria sa variantă de lanț sau registru, iar concurența este acerbă, standardizarea blockchain este dificil de realizat. La fel de dificil este și ca aceștia să lucreze împreună pentru atingerea obiectivului principal, ceea ce aduce, în final, riscuri legate de securitate, confidențialitate și interoperabilitate.

Ca o concluzie, putem spune că, deși blockchain nu este încă suficient de bine dezvoltat și adaptat pentru a putea fi adoptat în viața de zi cu zi, avantajele aceste tehnologii nu pot fi contestate: optimizează managementul riscului prin eliminarea implicării umane, asigură tranzacții sigure, private, transparente și eficiente și poate fi chiar o alternativă bancară sau de securizare a informațiilor personale pentru populația țărilor subdezvoltate sau cu guverne instabile.

După 20 de ani de la prima sa mențiune ca proiect de cercetare, în 1991, blockchain se instalează confortabil în viețile noastre. Deși numele său este încă strâns legat de Bitcoin și criptomonede, blockchain este deja explorat și testat în multe alte aplicații, ceea ce face ca identitatea sa să devină din ce în ce mai puțin dependentă de cripto, iar numele său să fie cunoscut de aproape toți investitorii care își doresc operațiuni mai precise, eficiente, sigure și ieftine, cu mai puțini intermediari.

Pe măsură ce ne pregătim să ne îndreptăm spre cel de-al treilea deceniu al tehnologiei, întrebarea nu este dacă va fi blockchain adoptat de companii, ci când.